Nom nom nom

Azi e una din zilele ălea în care n-am chef de nimic, totuşi uite-mă încercând să scriu un post în pauza dintre două clipuri "Alex reads Twilight". Mda, una din zilele ălea în care afară nu e nici frumos, nici urât, una din zilele în care mă ridic din pat doar ca să mă duc la bucătărie sau la baie. În cazurile fericite în care ajung la bucătărie, deci nu abandonez pe drum, deschid frigiderul, îmi dau seama că nu e nimic înăuntru, îl închid, apoi, numai câteva secunde mai târziu, îl deschid iar, ca şi cum mâncarea putea să apară între timp. Repet acţiunea întreaga zi, odată pe oră. Niciodată nu se întâmplă minunea, dar eu continui să sper.
Vorbind de mâncare, oh, ar trebui să pun şi poze, pare un post mai vesel:

Much better. Acum că v-am făcut tuturor poftă şi ştiu că vă veţi duce plini de false speranţe la bucătărie şi că inimile vi se vor rupe când veţi vedea că frigiderul vostru arată aşa:

...Pot începe să vorbesc. Nu sunt sigură cât aş fi bătut câmpii dacă nu ar fi fost poza cu pizza de mai sus, care mi-a amintit, în mod convenabil, de o poveste din copilăria mea.
Ca toţi oamenii, am şi eu rude, chiar multe rude (le cer scuze persoanelor ale căror credinţe sunt înşelate acum: nu, nu am fost adoptată de Diavol, ca urmare, rudele mele sunt oameni *sad face*). Acum ceva timp, într-una din excursiile noastre de familie anuale, ne-am oprit la un local (cred că era 3 sau 4 dimineaţa), eram în drum spre mare. Desigur că una din părţile mele preferate legate de aceste excursii era faptul că aproape în fiecare zi puteam mânca pizza (lucru care s-a văzut mai târziu şi încă se vede).
Ne-am oprit deci să mâncăm şi am avut parte de un şoc atunci când verişoara mea ne-a spus că ea nu vrea pizza pentru că...nu-i place.
Nu-i place??Ce fel de om e ăla?? m-am întrebat eu, îndepărtându-mi uşor scaunul de ciudata creatură.
S-a dovedit în aceeaşi noapte, după îndelungate discuţii, că motivul pentru care verişoarei mele nu-i plăcea pizza, era acela că nu gustase în viaţa ei. Eh, copiii...
Recent însă am auzit de un copil căruia într-adevăr nu-i place pizza, lucru care m-a şocat. My whole life was a lie!!
Nu găsesc un final bun pentru postul ăsta şi mă grăbesc să-l văd pe Nerimon citind capitolul 7, aşa că o să pun încă o imagine *tuturor le plac imaginile*:

*Atât înjurăturile cât şi reacţiile pozitive ale acelora care tocmai mâncaseră atunci când au citit asta îmi pot fi adresate pe facebook.*