Voiam de ceva timp să scriu pe tema asta, dar mă gândeam că trebuie să fac un post într-adevăr bun pentru că nu vreau să irosesc subiectul (aşa mi se întâmplă cu alte câteva subiecte pe care le ţin în aşteptare de o mie de ani. Sorry, Severin...). So...here I am gata să vă împărtăşesc opiniile mele utile referitoare la ...
FEMEILE DE SERVICIU!
Femeia de serviciu tipică e o femeie scundă, cu vârsta cuprinsă între 30 de ani şi infinit, cu o figură agresivă, veşnic încruntată şi supărată pe cineva, de obicei, pe elevii care nu strâng gunoaiele, ca şi cum asta ar fi treaba noastră, nu a ei. Deoarece postul nu e nici pe departe gata, o să numim această femeie de servici tipică, Vasilica.
După ce că şi-a ratat viaţa şi a ajuns în slujba asta mizerabilă, Vasilica nici măcar nu vrea să-şi câştige pâinea cinstit. Adică, dacă tot ai avut ghinionul sau inconştienţa de a sfârşi strângând după nişte elevi mai mult sau mai puţin tâmpiţi, măcar strânge că de-asta eşti acolo, nu ţipa să strângă ei. Pentru asta eşti plătită, execută!
Eu nici nu înţeleg de ce mai avem femeie de serviciu dacă noi trebuie să facem curat. Măcar să fie oficial şi ştim o treabă şi nici nu mai stă biata Vasilica toată ziua cu gura pe noi.
Experienţele mele cu Vasilica n-au fost niciodată plăcute. Îmi amintesc că am fost acum câteva luni în vizită la şcoala unde am făcut generala împreună cu câteva colege şi nu ne-a lăsat să intrăm pe hol pentru că spălase pe jos şi ţipa de parcă era şcoala mă-sii...În fine, am intrat oricum, dar totuşi, cine te crezi să-mi interzici să intru? E treaba ta să speli pe jos, nu treaba mea să stau afară.
Sau, după olimpiada la engleză, am fost să fac contestaţie şi am lăsat ghiozdanu' la şcoală că am plecat la ora a doua, nu avea sens să-l iau. Cum să ghicesc eu că o să stau pe-acolo câteva veacuri şi o să mă întorc abia la 1 jumate când se termină orele?
Light era la olimpiada la istorie în perioada aia (sau la latină, nu mai ştiu) şi venise şi ea cu o oră înainte, îşi lăsase ghiozdanul în clasă şi plecase unde avea treabă. Ne întâlnim pe coridor şi mergem să ne luăm ghiozdanele...din neant pentru că în clasă nu mai sunt. Ne apucăm să dăm telefoane, nimeni nu ştie nimic. Ne gândim că poate ştiu femeile de serviciu ceva şi colindăm juma' de liceu până să dăm de ele (pentru că niciodată nu le găseşti atunci când ai nevoie de ele, dar sunt mereu acolo atunci când nu le cauţi), adunate toate într-o clasă de la parter. Relaxate, cu câte o cafeluţă în mână, stăteau la o bârfă. Le întrebăm dacă au găsit ceva prin clasa noastră şi, desigur, nu găsiseră nimic. Până aici e în regulă, n-au găsit, asta e, nu-i vina lor, dar apoi încep să ţipe la noi că ne lăsăm lucrurile peste tot şi apoi venim să le întrebăm pe ele dacă le-au găsit.
Păi bine, Vasilico, de unde ştii tu ce s-a întâmplat şi cum am ajuns eu să-mi las lucrurile în clasă şi, în definitiv, cu ce te deranjează că am venit să întreb dacă le-ai găsit? Probabil citeai ceva Cioran şi eu te-am întrerupt întrebând de insignifiantele mele obiecte pierdute.
Serios vorbind, niciodată n-am văzut o femeie de serviciu citind. Întotdeauna au alte preocupări, dar au impresia că toţi elevii sunt nişte nenorociţi care n-au pic de respect pentru cei "mai învârstă" (amuzant cum "cei mai învârstă" sunt întotdeauna ele).
Poate data viitoare voi vorbi despre planul malefic al ...
FEMEILOR DE SERVICIU!
Dar până atunci pa!^-^ *Ştiu, ştiu, e 1 iunie, la mulţi ani copiilor!*
,
,
