miercuri, 28 decembrie 2011

Eduard al II-lea al Angliei

Acum ceva timp am dat de tipu' ăsta, Eduard al II-lea al Angliei, şi mi s-a părut foarte interesant.
A fost fiul lui Eduard I (unul din ei) şi, deşi tatăl lui l-a instruit pentru război, el era evident interesat de alte lucruri considerate sub demnitatea unui rege, unul din motivele pentru care i s-a făcut cunoştiinţă cu Piers Gaveston, care părea foarte distins. Singura problemă e că ataşamentul tânărului Eduard faţă de Gaveston a devenit nepotrivit, culminând în clipa în care acesta a primit un titlu destinat numai regalităţii. Astfel, regele l-a exilat.
În fine, Eduard I a murit, iar noul rege s-a căsătorit cu o prinţesă franţuzoaică. Gaveston e din nou exilat (nu mai ştiu de ce), dar regele îl recheamă, episcopii îl excomunică şi regele fuge cu el, cu toate că soţia sa era însărcinată.
Se mai întâmplă ceva lucruri pe care, din nou, nu mi le amintesc şi Eduard moare în închisoare cu acordul reginei.
Oricum, dacă vă interesează, există wikipedia. Ideea e că omu' a ştiut să trăiască.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Uite, afară ninge!

Fiecare fulg de zăpadă cade la fel, nu poţi spune că unul e mai special ca altul...sau poţi? Dacă sunt toţi la fel, de ce nu e un singur fulg (primul care a căzut) şi umbrele sale? Dar nu sunt! Nu există doi fulgi identici, aşa cum nu există doi oameni identici.
Ne place să vedem fulgii căzând, nu-i aşa? Fărâmele ălea mici şi îngheţate de suflet schimgiut. Cât suntem de sadici! Ce frumoşi par, aşa albi şi tăiaţi cum sunt! Apoi aterizează, zborul lor se termină şi ajung pe talpa unui pantof care cine ştie unde a fost şi ce a recoltat şi nimănui nu-i mai pasă. Atâta timp cât nu sunt frumoşi şi albi, nu mai contează că sunt măcelăriţi, cu toţii ne îndreptăm atenţia spre ceilalţi. Nu critic, nu spun că eu sunt altfel, pur şi simplu remarc un lucru, ca şi cum aş spune "Uite, afară ninge!", în condiţiile în care chiar ninge. Şi dacă nu...? Dacă nu, a fost o minciună, lucru la care, din nou, nu am nimic de obiectat.

marți, 20 decembrie 2011

Italieeeeenii. You gotta love 'em

Lasciatemi cantaaaaare
con la chitarra in mano,
lasciatemi cantare 
una canzone piano piano
Lasciatemi cantare
perche' ne sono fiero
sono un italiano 
un italiano vero. 


Eeeeee, ragaaaţţţa, Veneeeeţia!! Numai mie mi se par geniali? Deşi singurul lucru pe care-l ştiu despre ei e că sunt asociaţi cu mâncarea bună aşa cum francezii sunt asociaţi cu picioarele de broască, tot mi se par awesome. Când spui "Italia", involuntar te gândeşti la tipi gelaţi cu cămăşi desfăcute şi păr pe piept, care-ţi zâmbesc în timp ce comandă o pizza. ("Eeeee, una pizza per la bella ragaza!" - şi asta e probabil greşit, dar nu m-am putut abţine şi sunt sigură că măcar partea cu "eee" e corectă. ) Ah, şi la "Fratello" (deşi eu mă gândesc la "Frăţâcă"). 
Oricum, şi mafia e destul de amuzantă ("Fratello, tu encalcado omerta."). 
Fără s-o mai lungesc,a fost gazda voastră, Ree(eeeeeeeeeeee)zu. Be awesome like a suit!

luni, 19 decembrie 2011

1#

Postul de inaugurare al blogului meu nou-nouţ de a cărui curăţenie mă simt atât de mândră. Fiind prima postare, evident, n-am nici cea mai vagă idee despre ce să scriu. De obicei, când sunt în pană de idei, aiurez până dau de ceva cu şanse de reuşită la titlul de "idee bună", dar, aşa cum am spus, sunt mândră de curăţenia blogului meu, aşa că mi-am propus să aiurez cât mai puţin şi să nu recurg la subiecte stupide cum ar fi Crăciunul. 
*Daţi-vă cu presupusul cam cât a durat pauza dintre primul şi al doilea paragraf.*
Deeeeci, vine Crăciunul! *Sărbătorile vin, sărbătorile vin.* Nu e minunat cum în urmă cu două săptămâni eram aşa entuziasmată şi aveam în căşti numai "Jingle bells" şi acum m-am săturat? Niciodată nu mă sincronizez cu restu' lumii, mai puţin în privinţa vacanţei. Abia aştept să mă trezesc şi eu ca tot omu' căruia îi e prea lene să se ridice din pat ca să se ducă la toaletă, adică pe la ora 11 dimineaţa şi să mai stau în pat vreo juma' de oră făcând nimic, ca apoi să mă arunc în faţa PC-ului, de unde să nu mă mai mişc următoarele douăsprezece ore decât pentru cele aproximativ trei pauze de masă. Asta da viaţă!