joi, 30 august 2012

Morcovi şi My Little Pony

Okaaaay, everypony. A venit marea zi a postului despre design, de fapt, postul o să fie mai mult despre banner pentru că restul design-ului e destul de simplu.
Acum ceva timp mă uitam eu frumos la blog şi mi-am dat seama că m-am plictisit de design şi că mi se părea prea încărcat cu toate steluţele şi banner-ul ăla (minunat dealtfel), aşa că m-am apucat să-l schimb în ceva cât mai simplu posibil. În primă fază, nu voiam ca banner-ul să fie portocaliu, aş fi mers pe ceva gri, poate chiar cu mult alb, dar realizatorul (care, de data asta, nu a fost Flee/ Sakie Chizuru pentru că nu era online şi eu nu mai aveam răbdare) nu s-a putut abţine. Mi-a plăcut totuşi cum arăta pentru că dădea o pată de culoare.
Acum, de ce am un ponei pe banner? De fapt, eu nu plănuiam să am un ponei. Nu poneiul e ideea, ci morcovii de pe ponei. Nu am găsit imagini cute cu morcovi, aşa că am luat-o pe asta.
De ce sunt morcovii cool? Weeeell, asta implică de fapt povestea unei nopţi în care n-aveam de lucru şi am sunat-o pe Light, care mi-a spus încântătoarea vorbă de duh "Uneori, vreau să fiu un morcov.", aşa că am început să spunem povestioare cu universuri paralele în care toată lumea e morcov şi am ajuns la concluzia că, for some reason, morcovii sunt cool.
Poneiuuuul.
La vremea aia auzisem într-adevăr de My Little Pony (la care se uita Light), dar nu mă uitam. Eh, acum câteva zile m-am hotărât să încerc. I'm a brony now.
Preferata mea e Rainbow Dash.

And...eh, that's all. Probabil ar trebui să scriu o recenzie a serialului, dar mi-e lene şi mă simt ciudat. E MLP, nu o pot comenta ca pe ceva serios.
Daaar, pot pune imagini.<3

miercuri, 29 august 2012

Din frumoasele mele experienţe cu copiii

Îşi aminteşte cineva desenele în care unul din personaje învaţă vreun copil un cuvânt urât şi copilul îl tot repetă, spre disperarea personajului care nu i-l poate scoate din cap?
Eh, am trăit experienţa live, ca să spun aşa. 
Unii dintre voi probabil ştiu sau şi-au dat seama că am fost plecată. Eram la ţară, cu verişoara mea de şapte anişori, când, ce-mi vine mie în cap? O tâmpenie, ca de obicei. Şi îmi amintesc de cântecul ăsta:
Eh, n-am altceva mai bun de făcut decât să mă apuc să-l cânt, ca să-mi dau seama că verişoara mea nu mai putea de dragul versului "Cine dracu-i Jimmy?", pe care, dealtfel, nici nu îl spunea cum trebuie, schimbând puţin ordinea firească a cuvintelor, astfel încât acum versul era "Cine-i dracu, Jimmy?". 

Mda...Asta se adaugă la experienţele mele cu plozi. 

Fără legătură cu postul, Capitolul 4 din "Hey, I just met Chelet!"...weeell, nu ştiu exact când, dar probabil o să-l scriu săptămâna asta. I hope. 
Încă sunt datoare cu un post care să explice vechiul nou design, deeeci...yeah. 

miercuri, 8 august 2012

Galaxiile-fantomă

Acum o jumătate de oră mă plictiseam îngrozitor. Atunci când mă plictisesc, de obicei, fie intru pe Memrise şi îmi mai pierd timpul încercând să învăţ o limbă străină, fie caut articole legate de astrofizică sau istorie, de obicei, pe descopera.org. Imaginaţi-vă, deci, încântarea mea în momentul în care am descoperit site-ul ăsta.
Ce înseamnă asta, în mare: Universul ar fi mult mai restrâns decât avem noi impresia, având un număr relativ mic de galaxii reale. Acum, ideea asta, luată în modul, pare simplă. Întrebarea, naturală şi legitimă, este "cum de vedem atâtea stele?", ea putând fi formulată şi ca "de ce avem impresia că Universul e atât de mare?". În teorie, fiecare galaxie reală ar proiecta aproximativ 50 de galaxii-fantomă, dar noi nu putem face diferenţa între ele, motiv pentru care ni se pare că Universul este sau tinde la infinit. 
Nu sunt foarte fericită cu teoria asta, din simplul motiv, că-mi spulberă visul de a spune vreodată "It's bigger on the inside!", însă mi se pare demnă de luat în considerare, în special, pentru că eu nu pot percepe un univers infinit în expansiune, adică nu cred în probabilitatea existenţei a ceva infinit, care continuă să se extindă. 
Dacă există oameni cărora li se pare interesant, pot oricând să dea un click pe linkul care duce la articol şi să citescă tot. Eu am prezentat ideea în mare. 


Partea asta nu are nicio legătură cu postul propriu-zis. S-ar putea să fi observat că am schimbat design-ul (din nou), că am un banner cu un ponei şi că titlul blogului, mai nou, e "Carrots are cool". Promit o explicaţie detaliată undeva în viitor. (Liniuţa cool<3)

marți, 7 august 2012

Poze.

Aşa cum am promis, pozele de la evenimentul de închidere:
Aci suntem noi. De la dreapta la stânga: Ancuţa, eu, Andreea, Ana, Theo şi Andrei. 

 - Ouă umplute. 

 - eu şi steagul Irlandei/Italiei (a fost un singur steag şi l-au folosit şi Irlanda şi Italia)

 - un tip din Pakistan. Awesome guy. 

 - Ancuţa şi Juliette, profa din Italia. 

 - mămăligă.

 - The trainees and the chairs. De la stânga la dreapta: Portugal, Greece, Poland (but he's not teaching), Pakistan (and he's not teaching), Sabrina (which is not her real name, but her real name was too complicated) - Taiwan, Yulia (Russia, our teacher), Ireland and Italy. 

 - Yulia and the awesome guy from Pakistan

 - me and Poland. 

 - Noi iar.

 - Beţe chinezeşti (imposibil să mănânci cu ele). 

 - Sabrina, Theo şi Ancuţa (remarcaţi iile)

 - The chairs (Pakistan and Poland)

 - Me bursting with joy. 


AIESEC


Okay, lume. Dacă nu aveţi ce face între 20 august şi 30 septembrie sau dacă aveţi ce face, da' nu e chiar aşa interesant, puteţi să mergeţi la "LANGUAGE sCOOL". Eu am fost la prima ediţie (la rusă mai exact) şi chiar mi-a plăcut. Azi a fost Closing Eventu': ne-am distrat, am mâncat specialităţi din fiecare ţară, am dansat, am făcut karaoke, unii dintre noi au şi plâns...eh, şi cam asta a fost.
Oricum, în general, totul a fost foarte tare.
Puteţi să vă înscrieţi la oricare din limbile ălea (nu neapărat doar una), taxa e de 70 de lei pentru o limbă şi vă veţi întâlni probabil de două ori pe săptămână. Ideea e că, pe lângă faptul că înveţi câte ceva dintr-o limbă străină, îţi exersezi şi engleza.
Oricum, mai bine intraţi pe site-ul lor pentru detalii.
O să pun ceva poze de azi mai târziu, după ce le primesc de la Ancuţa.