What about...me?

M-am tot întrebat despre ce să scriu următorul post pentru că, de fapt, am chef să scriu în ultima vreme. It went like this:
"Ce e interesant la viaţa mea?"
"Duuuh, eu!"
...Şi am realizat că încă nu am făcut un post de prezentare...cred...nu-mi amintesc prea bine, sper că nu am făcut, ar fi destul de jenant să mă prezint de două ori. Soooo...
Eu sunt Reezu (şi, după cum sunt sigură că nimeni nu şi-ar fi închipuit, ăsta e un pseudonim). Am fost întrebată de multe ori de la ce vine "Reezu". Pentru cei care au văzut Death Note, vine de la Ryuzaki (Ryuzaki -> Ryu -> Ryzu -> Reezu), pentru cei care nu l-au văzut, go watch it, lazy bastards.
Îmi plac cărţile, merele Golden, mâinile lungi şi albe, comediile, pianiştii, costumele (cine ar fi crezut, nu?), serialele BBC, diversele accente, Book Antiqua, limbile străine şiiii conversaţiile lungi.
Nu-mi place Twilight, nu-mi place germana şi urăsc faptul că nu pot găsi un al treilea lucru care nu-mi place atunci când am nevoie.
Nu pot răspunde la întrebarea "Ce muzică asculţi?", niciodată n-am putut şi de fiecare dată când am încercat a ieşit un Hurca Durca Durrrc. Ideea e că sunt un om normal care ascultă muzică. Altceva...Ah, nu am jucat niciodată Mario, lucru pentru care voi fi judecată mereu.
Cam atât azi pentru că *surpriză!* pe lângă alte activităţi educative, mă mai uit şi la TV (uneori...de obicei, îl ţin pentru zgomotul de pe fundal şi văd serialele online). Be awesome like...me!:D

Doo doo roob dee doooooog.

Acum nu ştiu exact cât timp, dar sigur nu prea mult, am scris postarea asta (care se întâmplă *wow* să fie şi ultima, adică nu ultima-ultima, pentru că asta ne-ar aduce într-un paradox, dar ultima dinainte de postarea de faţă) şi am avut un lapsus, dacă nu vă amintiţi, here it is:

Recent (de aseară, mai exact) am căpătat o frumoasă ...cum să-i spun? pasiune? Sună idiot. O frumoasă...atracţie? şi mai idiot. 

...Aşa că am reformulat. Cuvântul era "obsesie" (îl folosesc des, nu-mi dau seama cum de l-am uitat). În fine, mi-am amintit asta din aceeaşi seară jumătate de oră mai târziu, dar mi-a fost mult prea lene să scriu un alt post. Aparent, lenea asta a trecut acum şi iată-mă aici! Pentru cei care n-au putut să doarmă noaptea din cauza asta *aici nu mă încadrez şi eu*, am trecut cu bine de testul la engleză (am luat 10) şi chiar şi de cel la latină (din cauza lui nu am putut dormi noaptea), iar acum savurez începutul binemeritatei mele vacanţe, aşa că ăsta e, de fapt, un post de inaugurare *Yeeeeeeey!*.
Mulţi ani trăiască, mulţi ani tră...oh, wait, this is not the right song.
Există vreun cântec despre vacanţă?
Mi-e lene să aflu, aşa că o să iau un cântec la întâmplare pentru a-mi exprima fericirea:
I wanna be the very best 
Like no one ever was. 
To catch them is my real test,
To train them is my cause. 
[...]
Pokemon! Gotta catch 'em all,
I know it's my destiny!! 


Meh, cam atât azi. Be awesome like a suit!<3 *Cred că asta e replica mea cool de final...OMG!! AM O REPLICĂ DE FINAL!! I'm so proud of myself.*

La la la la laaaaaa!!

Ca să clarificăm lucrurile încă de la început: postul ăsta e despre absolut nimic, nu am niciun comunicat de făcut, aşa că oamenii de bună credinţă se pot întoarce la învăţatul pentru lucrarea la engleză de mâine. De fapt, am o oarecare admiraţie pentru cei care învaţă chiar acum, în timp ce eu îmi petrec timpul într-un mod needucativ pe internet, scriind posturi despre nimic. Ah, în cazul în care te întrebai, unic cititor plictisit al acestui blog, am decis să scriu postul ăsta, evident încărcat de semnificaţii, pentru că mă simt mai bloggeriţă ca de obicei. "Bloggeriţă"...n-am nicio idee dacă ăsta e un cuvânt. Anyway, la la la la la la la laaaaa!! În cazul în care nu te-ai prins încă *şi vorbesc cu acelaşi cititor plictisit* n-am nicio idee ce să mai scriu aşa că îmi exersez talentul de a cânta în scris în timp ce mă gândesc la cum aş putea continua (e adevărat că m-aş putea gândi fără să scriu ceva, nu ţi-ai da seama, dar unde ar mai fi distracţia?) sooo la la la la la la laaaaaaaaa!! Am I good or what?
Recent (de aseară, mai exact) am căpătat o frumoasă ...cum să-i spun? pasiune? Sună idiot. O frumoasă...atracţie? şi mai idiot. Mai bine aş reformula (şi asta aş fi putut face doar în mintea mea, dar, din nou, unde ar mai fi distracţia?): cum spuneam, de aseară mă tot uit la clipuri "How to speak with a British Accent" şi încerc să capăt accentul britanic care mi se pare atâââât de sexy, dar, obviously, atunci când vorbesc eu sună ca şi cum un cal cu monoclu şi cravată (îmbrăcat într-un...ghici!*look at the title of the blog*) s-ar înneca *virgulă* cu un vin sec. Mă îndoiesc sincer că va suna vreodată sexy, dar trăiesc cu speranţa şi până atunci mă amuz pronunţând "wotah" în loc de "water".
More la la la la laaaaa!! *I know you love it* Sweet Mother of Jesus, look at this post!! Pot să termin acum. Be awesome like a suit!<3*da, tot cu tine vorbesc*

Un leu de 1 martie

E 1 martie şi toată lumea vorbeşte despre asta, nimeni nu se poate abţine. E adevărat că postul ăsta e tot un post de 1 martie, dar asta nu-l face un post despre 1 martie. 
Ce-i drept, azi a fost soare şi frumos şi m-am simţit inundată de o doză bizară şi inexplicabilă de fericire. E, în definitiv, posibil ca ziua asta să fi fost una bună. Imediat ce am intrat în casă entuziasmul meu s-a micşorat considerabil şi ziua s-a transformat într-una ca oricare alta.
Bănuiesc însă că partea anostă a vieţii mele e prea puţin interesantă, aşa că mă voi întoarce cu vreo trei-patru ore, plasându-mă undeva în cartierul 1 mai. (Ironic, nu?)
O bătrână stă pe trotuar cu un blid în faţă în care a băgat câteva bucheţele de ghiocei. Micuţi, firavi, complet lipsiţi de apărare în castronul lor de tablă, parcă seamănă cu cea care încearcă să-i vândă cu un leu buchetul. Biata bătrână, înfăşurată în haina ei murdară, serveşte clienţii fără vreo emoţie. M-aş fi aşteptat să o văd fericită de a avea clienţi sau tristă pentru că e nevoită să stea afară, în picioare, dar pare numai obosită.
Ciudat cum acestă epuizare stârneşte mila mai mult decât tristeţea...