E 1 martie şi toată lumea vorbeşte despre asta, nimeni nu se poate abţine. E adevărat că postul ăsta e tot un post de 1 martie, dar asta nu-l face un post despre 1 martie.
Ce-i drept, azi a fost soare şi frumos şi m-am simţit inundată de o doză bizară şi inexplicabilă de fericire. E, în definitiv, posibil ca ziua asta să fi fost una bună. Imediat ce am intrat în casă entuziasmul meu s-a micşorat considerabil şi ziua s-a transformat într-una ca oricare alta.
Bănuiesc însă că partea anostă a vieţii mele e prea puţin interesantă, aşa că mă voi întoarce cu vreo trei-patru ore, plasându-mă undeva în cartierul 1 mai. (Ironic, nu?)
O bătrână stă pe trotuar cu un blid în faţă în care a băgat câteva bucheţele de ghiocei. Micuţi, firavi, complet lipsiţi de apărare în castronul lor de tablă, parcă seamănă cu cea care încearcă să-i vândă cu un leu buchetul. Biata bătrână, înfăşurată în haina ei murdară, serveşte clienţii fără vreo emoţie. M-aş fi aşteptat să o văd fericită de a avea clienţi sau tristă pentru că e nevoită să stea afară, în picioare, dar pare numai obosită.
Ciudat cum acestă epuizare stârneşte mila mai mult decât tristeţea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu