miercuri, 6 iunie 2012

Despre profi.

E incredibil cum reuşesc profesorii să facă din lucruri interesante ca fizica (bombe, călătorii în timp, expansiunea universului) sau biologia (boli, anomalii, mutaţii) ceva atââââât de plictisitor!
Cum se aşteaptă să învăţăm dacă ne e somn?
Ne-ar ajuta mult mai mult nişte lecţii interesante decât punctele în plus.
Cel puţin pentru mine, tipologia profesorului ideal sună în felul următor: un prof de treabă, amuzant, care să ştie să explice, să-şi facă materia plăcută, dar să fie suficient de exigent cât să fie sigur că înveţi. Nu ştiu câţi profesori de genul ăsta am văzut. În general, profesorii se împart în două mari grupe: cei care dau note pe degeaba şi orele lor sunt un haos de nedescris şi cei duri şi plictisitori în ultimul hal pe care-i înjură lumea pe coridoare.
Eu n-am înţeles niciodată de ce s-ar face cineva profesor. E ultima specializare pe care aş alege-o (după femeie de serviciu, n-aş putea fi o femeie de serviciu, eu zâmbesc...). Să predau unor elevi tâmpiţi, să-mi bat capul încercând să le explic ca apoi să vină după o mie de ani ca să-mi spună că n-au priceput ca şi cum eu n-aş ştii că în timp ce explicam poate numai Sfântu' Petru asculta...nope, nu e pentru mine. Eu i-aş urî pe ei şi ei m-ar urî pe mine. N-ar fi bine pentru nimeni. Vocaţia mea e probabil să scap Franţa de musulmani şi evrei.<3
(You're welcome, France.)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu