Ne place să vedem fulgii căzând, nu-i aşa? Fărâmele ălea mici şi îngheţate de suflet schimgiut. Cât suntem de sadici! Ce frumoşi par, aşa albi şi tăiaţi cum sunt! Apoi aterizează, zborul lor se termină şi ajung pe talpa unui pantof care cine ştie unde a fost şi ce a recoltat şi nimănui nu-i mai pasă. Atâta timp cât nu sunt frumoşi şi albi, nu mai contează că sunt măcelăriţi, cu toţii ne îndreptăm atenţia spre ceilalţi. Nu critic, nu spun că eu sunt altfel, pur şi simplu remarc un lucru, ca şi cum aş spune "Uite, afară ninge!", în condiţiile în care chiar ninge. Şi dacă nu...? Dacă nu, a fost o minciună, lucru la care, din nou, nu am nimic de obiectat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu