Mama

Nu ştiu dacă e vorba numai de mama mea, dar am impresia că mamele au puterea specială de a scoate fiecare lucruşor de nicăieri (asta sau am orbit eu). Cauţi ceva, te uiţi după el de o mie de ori în acelaşi loc, te convingi că nu e acolo, apoi...

-Mamaaaa, unde ai pus florile??

-Sunt pe masă!

-Ba nu sunt...

-Uită-te bine, sunt acolo!

-Uhm...Nu sunt!

-Chiar trebuie să vin eu pentru orice...Uite, sunt chiar aici!

-Erau acolo de la început...Dar...dar...CUM?!

DOT la liceu... o să fiu trainer O_O

...e o chestiuţă despre drepturile omului în care m-am implicat din pură plictiseală şi care se dovedeşte mai amuzantă decât credeam. În principiu, există oameni care ne învaţă pe noi (noi fiind un grup de 15 persoane) cum să-i învăţăm pe alţii chestii despre drepturile omului, care (şi asta probabil vine ca o surpriză) nu sunt plictisitoare.
E posibil să fie datorită glumelor cu musulmani sau a joculeţelor, dar mi se pare chiar un mod interesant în care să-ţi petreci timpul, tu, cititor plictisit care, dacă ai ajuns să-mi citeşti mie blogul, probabil ţi-ai petrecut ziua pe 9GAG/FunnyJunk/Reddit/Memebase.
Okaaay, deci vestea de azi e că eu (mă rog, şi alţi câţiva oameni :D) o să fiu trainer, deeeeci, o să fiu una din persoanele ălea care îţi dau impresia că ştiu ce fac, când, în realitate, habar n-au.

E ziua mea, ziua mea, ziua meaaa...

Ca tot românu' care se respectă, eu petrec de trei ori pe an pentru acelaşi lucru.
Tot anul mă chinui să-mi ascund numele sub nickname-uri, dar două zile din frumoasa vară nu aş putea fi mai mândră de el. Cel puţin, teoretic.
Practic, la ziua de naştere petrec, primesc cadouri, totul bine şi frumos. La onomastică, pe 15 august, primesc câteva cadouri, eventual un tort. Ei bine, pentru a doua onomastică, respectiv cea de azi, primesc telefoane cu "La mulţi ani"...ceea ce ar trebui să mă bucure, să-mi arate că oamenii ţin la mine etc. Nu. E enervant. Nu pot dormi pentru că sună telefonul, nu pot pleca nicăieri fără telefon, trebuie să merg să vorbesc cu rudele care nu pot spune un simplu "la mulţi ani" pentru că ar fi stupid, aşa că întreabă câteva lucruri. Nimic rău în asta. Problema mea e că toţi întreabă EXACT aceleaşi lucruri.
Telefonatul de ziua cuiva e tradiţie, nu o pot schimba eu, aşa că uneori sun alte persoane (da, in real life, am prieteni, amici, cunoştinţe...I know, greu de crezut) să le urez la mulţi ani, lucru care mă pune în situaţia jenantă de a nu avea cum să continui dialogul.
"Uhmmm...cum te distrezi? Petreci?"
"Well, you know, da..."
"Cool."
"Yeah..."
*awkward silence*
"Okay, have fun! Bye!"
"Great."

Scenariu apocaliptic

Al 3-lea război mondial, foamete, explozii, bombe americane, rachete ruseşti, jihadişti cu bombe legate, moarte, ţipă, urlă, ţipă, urlă, se predă Franţa, Ghermania iar o apucă pandaliile, Israel dă cu capul, Arabia Saudită dă cu cămila, ţipă, urlă, ţipă, urlă, crapă graniţele, ne unim cu Moldova, ţipă, urlă, ţipă, urlă, pune Rusia pancartă peste România Mare, crapă Bozgoria de ciudă, e şi Kazakhstan pe acolo, ţipă, urlă, ţipă, urlă, pune Rusia pancartă peste toată Europa, se răscoleşte Asia, se răstoarnă Africa, se dezgheaţă Antarctica, ţipă, urlă, ţipă, urlă, pune Rusia pancartă peste tot pământul, şiruri de morţi, tancuri, blocuri dărâmate, radiaţii, explozii nucleare, plânsete şi linişte...beznă. O stradă plină de soldaţi răpuşi, praf şi mizerie. Iese Svetlana Kamikaze din duş cu prosopelul pe cap şi în papuci de casă "Scuze, eram în...Bismillah, ce se-ntâmplă aici?! O.O"

-By Svetlana Kamikaze

(De menţionat că în timp ce ea scria asta, eu băteam Ungaria pe karaokeparty.)