Galaxiile-fantomă

Acum o jumătate de oră mă plictiseam îngrozitor. Atunci când mă plictisesc, de obicei, fie intru pe Memrise şi îmi mai pierd timpul încercând să învăţ o limbă străină, fie caut articole legate de astrofizică sau istorie, de obicei, pe descopera.org. Imaginaţi-vă, deci, încântarea mea în momentul în care am descoperit site-ul ăsta.

Şi am găsit aici un articol care se referă la teoria galaxiilor-fantomă.

Ce înseamnă asta, în mare: Universul ar fi mult mai restrâns decât avem noi impresia, având un număr relativ mic de galaxii reale. Acum, ideea asta, luată în modul, pare simplă. Întrebarea, naturală şi legitimă, este "cum de vedem atâtea stele?", ea putând fi formulată şi ca "de ce avem impresia că Universul e atât de mare?". În teorie, fiecare galaxie reală ar proiecta aproximativ 50 de galaxii-fantomă, dar noi nu putem face diferenţa între ele, motiv pentru care ni se pare că Universul este sau tinde la infinit. 

Nu sunt foarte fericită cu teoria asta, din simplul motiv, că-mi spulberă visul de a spune vreodată "It's bigger on the inside!", însă mi se pare demnă de luat în considerare, în special, pentru că eu nu pot percepe un univers infinit în expansiune, adică nu cred în probabilitatea existenţei a ceva infinit, care continuă să se extindă. 

Dacă există oameni cărora li se pare interesant, pot oricând să dea un click pe linkul care duce la articol şi să citescă tot. Eu am prezentat ideea în mare. 

Partea asta nu are nicio legătură cu postul propriu-zis. S-ar putea să fi observat că am schimbat design-ul (din nou), că am un banner cu un ponei şi că titlul blogului, mai nou, e "Carrots are cool". Promit o explicaţie detaliată undeva în viitor. (Liniuţa cool<3)