Înfofolită în geaca mea îmblănită, cu un fular în jurul gâtului coboram astăzi scările fericită că pot pleca acasă. În faţa mea - grămezi de zăpadă albă şi sclipitoare (ici-colo bizar de galbenă), dar în principiu, frumos. Am răsuflat şi mi-am văzut suflarea materializându-se în cunoscutul abur alb. Deodată, în faţa mea, printre colegii la fel de înfofoliţi ca mine, apare el: înalt, brunet, îmbrăcat în tricou şi pantaloni scurţi de culoare închisă, alergând pentru a evita bulgării de zăpadă veniţi de la un alt coleg.
N-am idee cine eşti, erou naţional, dar imaginea ta din memorabila zi de 27 ianuarie va dăinui, înfrângând secolele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu