Despre profi.

E incredibil cum reuşesc profesorii să facă din lucruri interesante ca fizica (bombe, călătorii în timp, expansiunea universului) sau biologia (boli, anomalii, mutaţii) ceva atââââât de plictisitor!

Cum se aşteaptă să învăţăm dacă ne e somn?
Ne-ar ajuta mult mai mult nişte lecţii interesante decât punctele în plus.
Cel puţin pentru mine, tipologia profesorului ideal sună în felul următor: un prof de treabă, amuzant, care să ştie să explice, să-şi facă materia plăcută, dar să fie suficient de exigent cât să fie sigur că înveţi. Nu ştiu câţi profesori de genul ăsta am văzut. În general, profesorii se împart în două mari grupe: cei care dau note pe degeaba şi orele lor sunt un haos de nedescris şi cei duri şi plictisitori în ultimul hal pe care-i înjură lumea pe coridoare.
Eu n-am înţeles niciodată de ce s-ar face cineva profesor. E ultima specializare pe care aş alege-o (după femeie de serviciu, n-aş putea fi o femeie de serviciu, eu zâmbesc...). Să predau unor elevi tâmpiţi, să-mi bat capul încercând să le explic ca apoi să vină după o mie de ani ca să-mi spună că n-au priceput ca şi cum eu n-aş ştii că în timp ce explicam poate numai Sfântu' Petru asculta...nope, nu e pentru mine. Eu i-aş urî pe ei şi ei m-ar urî pe mine. N-ar fi bine pentru nimeni. Vocaţia mea e probabil să scap Franţa de musulmani şi evrei.<3

(You're welcome, France.)

Vino la FILOLOGIE!

Nemulţumit cu viaţa de mate-info?
Te-ai săturat de profesorii care cer totul şi dau 4 şi 5?
Acum avem soluţia!

Vă prezentăm FILOLOGIA!
Este un profil plăcut şi relaxant unde notele de 10 pică 'Mniezău ştie de unde! Viaţa ta se va schimba radical! Gata cu temele lungi la...GATA CU TEMELE! Gata cu problemele!
Dar STAI! Mai este ceva! Vino acum la filo şi primeşti câte un 10 din oficiu la fiecare materie plus câte 20 de minute de stat degeaba în orele de fizică, engleză, franceză şi încă una opţional!
FILO: şi notele au apărut!

(Compania Filo.stăm-degeaba nu este responsabilă pentru neplăcerile cauzate de doamnele profesoare de istorie şi latină. Se recomandă citirea cu atenţie a declinării a III-a parisilabice. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă dirigintei sau colegilor.)

Femeile de serviciu

Voiam de ceva timp să scriu pe tema asta, dar mă gândeam că trebuie să fac un post într-adevăr bun pentru că nu vreau să irosesc subiectul (aşa mi se întâmplă cu alte câteva subiecte pe care le ţin în aşteptare de o mie de ani. Sorry, Severin...). So...here I am gata să vă împărtăşesc opiniile mele utile referitoare la ...

FEMEILE DE SERVICIU!

Femeia de serviciu tipică e o femeie scundă, cu vârsta cuprinsă între 30 de ani şi infinit, cu o figură agresivă, veşnic încruntată şi supărată pe cineva, de obicei, pe elevii care nu strâng gunoaiele, ca şi cum asta ar fi treaba noastră, nu a ei. Deoarece postul nu e nici pe departe gata, o să numim această femeie de servici tipică, Vasilica. 

După ce că şi-a ratat viaţa şi a ajuns în slujba asta mizerabilă, Vasilica nici măcar nu vrea să-şi câştige pâinea cinstit. Adică, dacă tot ai avut ghinionul sau inconştienţa de a sfârşi strângând după nişte elevi mai mult sau mai puţin tâmpiţi, măcar strânge că de-asta eşti acolo, nu ţipa să strângă ei. Pentru asta eşti plătită, execută!

Eu nici nu înţeleg de ce mai avem femeie de serviciu dacă noi trebuie să facem curat. Măcar să fie oficial şi ştim o treabă şi nici nu mai stă biata Vasilica toată ziua cu gura pe noi. 

Experienţele mele cu Vasilica n-au fost niciodată plăcute. Îmi amintesc că am fost acum câteva luni în vizită la şcoala unde am făcut generala împreună cu câteva colege şi nu ne-a lăsat să intrăm pe hol pentru că spălase pe jos şi ţipa de parcă era şcoala mă-sii...În fine, am intrat oricum, dar totuşi, cine te crezi să-mi interzici să intru? E treaba ta să speli pe jos, nu treaba mea să stau afară. 

Sau, după olimpiada la engleză, am fost să fac contestaţie şi am lăsat ghiozdanu' la şcoală că am plecat la ora a doua, nu avea sens să-l iau. Cum să ghicesc eu că o să stau pe-acolo câteva veacuri şi o să mă întorc abia la 1 jumate când se termină orele? 

Light era la olimpiada la istorie în perioada aia (sau la latină, nu mai ştiu) şi venise şi ea cu o oră înainte, îşi lăsase ghiozdanul în clasă şi plecase unde avea treabă. Ne întâlnim pe coridor şi mergem să ne luăm ghiozdanele...din neant pentru că în clasă nu mai sunt. Ne apucăm să dăm telefoane, nimeni nu ştie nimic. Ne gândim că poate ştiu femeile de serviciu ceva şi colindăm juma' de liceu până să dăm de ele (pentru că niciodată nu le găseşti atunci când ai nevoie de ele, dar sunt mereu acolo atunci când nu le cauţi), adunate toate într-o clasă de la parter. Relaxate, cu câte o cafeluţă în mână, stăteau la o bârfă. Le întrebăm dacă au găsit ceva prin clasa noastră şi, desigur, nu găsiseră nimic. Până aici e în regulă, n-au găsit, asta e, nu-i vina lor, dar apoi încep să ţipe la noi că ne lăsăm lucrurile peste tot şi apoi venim să le întrebăm pe ele dacă le-au găsit. 

Păi bine, Vasilico, de unde ştii tu ce s-a întâmplat şi cum am ajuns eu să-mi las lucrurile în clasă şi, în definitiv, cu ce te deranjează că am venit să întreb dacă le-ai găsit? Probabil citeai ceva Cioran şi eu te-am întrerupt întrebând de insignifiantele mele obiecte pierdute. 

Serios vorbind, niciodată n-am văzut o femeie de serviciu citind. Întotdeauna au alte preocupări, dar au impresia că toţi elevii sunt nişte nenorociţi care n-au pic de respect pentru cei "mai învârstă" (amuzant cum "cei mai învârstă" sunt întotdeauna ele). 

Poate data viitoare voi vorbi despre planul malefic al ...

FEMEILOR DE SERVICIU!

Dar până atunci pa!^-^ *Ştiu, ştiu, e 1 iunie, la mulţi ani copiilor!*

Vaccinul morţii

(Pentru continuare, YouTube vă stă la dispoziţie.)

Astăzi am făcut şi eu vaccinul ăla "obligatoriu" care n-am nicio idee cum se numeşte, dar a reprezentat principalul coşmar al fiecărui elev de clasa a IX-a în ultima săptămână. Iniţial, n-am vrut să-l fac, urma să aduc o hârtie pe care să scrie tata că nu e de acord şi scăpam, dar m-a provocat Sonia şi a trebuit să accept (serios, cine refuză o provocare??).

Anyway, s-au auzit fel şi fel de poveşti despre ace şi despre cât de mult doare, astfel, convinşi că acul arăta aşa:

unii elevi mai slabi de înger fie au izbucnit în plâns, fie au leşinat, fie s-au hotărât să-şi falsifice o hârtie de la unul din părinţi în care acesta refuza să-şi dea acordul ca fiul/fiica său/sa să îşi facă vaccinul (nu cunosc cazuri în care această hotărâre să fi fost dusă la bun sfârşit).
S-au auzit ţipete, s-au înfăptuit chiuluri mai multe decât de obicei, dar, cel mai important, s-a pierdut ora de fizică (o adevărată tragedie pentru clasa de filo bilingv pentru că noi iubim fizica, matematica şi chimia).
Un dezastru şi, până la urmă, acul nici măcar nu arăta aşa cool. Eu una sunt dezamăgită.
Poate totuşi o să am ocazia să-mi mai recapăt din pofta de viaţă în mini-vacanţa mea de cinci zile pentru că în următoarele două zile se ţin examenele de bilingv în Buzeşti şi noi avem liber, so fuck you, Carol!
Într-o zi o să vă povestesc şi cum a decurs examenul meu de bilingv, dar nu acum pentru că vreau să închei postul frumos, aşa că voi repeta: Fuck you, Carol!

Mangaaa:33

Pentru necunoscători: "manga"-urile sunt benzi desenate japoneze. Cred că toată lumea ştie deja de anime-uri. Cam toate anime-urile au versiuni manga. Nu prea am citit la viaţa mea, deşi m-am mai uitat la anime-uri, dar, recent, mi-a venit cheful să mă reapuc de manga. (Spre ruşinea mea, nu am terminat niciodată o manga. M-am tot apucat fără să termin.)
Eh, nu ştiu cum mi-a venit ideea să încep tocmai cu "One Piece", interesantă din ce am citit până acum, dar lungă ca naiba (668 de capitole). Nu prea am încredere în mine că o să o termin pentru că deja mă tentează ceva yaoi şi dacă mă apuc de alta, posibil s-o las pe asta. (Cam aşa mi se întâmplă cu cărţile.)
Totuşi, am vrut să-mi iau un angajament: promit solemn să fac tot posibilul pentru a termina manga asta. O să vă anunţ când eşuez.
Hugs, Reezu.

Nestea şi Plăcinţica Fluieraş

Pe când eram eu în clasa a VII-a, după ore, obişnuiam să mai merg împreună cu câteva prietene să ne luăm îngheţată şi mereu alegeam Nestea. Acum, cei care ştiu cum arată îşi dau seama ce însemna să mănânci pe stradă, în faţa tuturor. Pentru cei care nu ştiu, arată cam aşa:

Mda... Nu mai mâncasem din clasa a VII-a, dar ieri sau alaltăieri (nu mai ştiu sigur) am văzut în magazin şi nu m-am putut abţine, aşa că am cumpărat, m-am închis în camera mea aşa cum fac numai atunci când ai mei au musafiri şi am început să mănânc. Nu era atât de bună cum îmi aminteam eu. În mod clar îngheţata nu s-a schimbat, nu ştiu de ce nu-mi mai place. Poate trebuie să încerc să mănânc pe stradă, dar nu fac asta singură. 

Nope, în mod clar nu fac asta singură. 

Din aceeaşi sferă este aşa-zisa "Plăcinţică Fluieraş". În curtea liceului e un chioşc. Înăuntru au mai multe lucruri gen dulciuri, pizza, suc etc. Dar de cele mai multe ori înăuntru arată aşa:

Cum nu sunt sigură că pot ieşi cu toate degetele de acolo, aleg să-mi cumpăr mâncare de afară, unde sunt, în principal, plăcinte. Toate costă 3 lei, mai puţin "Plăcinta Fluieraş" care e 1,8 lei. De ce? NIMENI nu poate cere "Plăcinţică Fluieraş"! Nimeni!! Sună atât de retardat...Cum să mergi şi să ceri "Plăcinţică Fluieraş"? You'd look like that ---->

You just can't. M-am gândit bine la asta şi cred că e o strategie de marketing. Aia e cea mai ieftină şi n-o poţi lua, vei cumpăra deci o plăcintă scumpă. Aşa că, împreună cu Light, o să deschid cândva o plăcintărie , unde toate plăcintele vor costa mai puţin de 1 leu, dar se vor numi "Plăcinţică Turturică", "Plăcinţică zbuciumată", "Plăcinţică drăgăstoasă" etc. şi o să avem şi o plăcintă cu brânză pe care o să o numim "Plăcintă cu brânză" şi va costa 6 lei. O să strângem o avere. 

Mihai Petre

În urma provocărilor de săptămâna trecută, a rezultat că voi vorbi despre el:

Mulţi dintre voi e posibil să-l recunoaşteţi ca fiind Mihai Petre, unul din cei trei juraţi de la "Românii au talent", făcând de asemenea parte din juriul de la "Dansez pentru tine" şi, pentru scurt timp, actor într-o oarecare telenovelă. 

Omul ăsta are darul de a apărea în ochii audienţei fie ca un idol, fie ca un idiot depinzând de dispoziţia şi sexul respectivului telespectator. Recunosc că la mine momentele în care îl categorisesc ca fiind într-un fel sau altul variază în funcţie de ceea ce spune. Fără să mi se pară extraordinar de frumos, probabil că, dacă nu ar fi cunoscut, l-aş remarca totuşi pe stradă.  Ca jurizare la "Românii au talent" mi se pare, de cele mai multe ori, în regulă. Trebuie să recunosc că nu-şi pierde timpul. La "Dansez pentru tine", din ce am văzut eu *don't judge me*, e cam singurul care ştie despre ce vorbeşte (poate mai e şi Willmark, dacă aşa se scrie). 

Ca persoană privată nu am de unde să-l cunosc, totuşi l-am văzut la o emisiune şi mi s-a părut de treabă, în ciuda reputaţiei pe care şi-a făcut-o. Probabil îşi face doar meseria. De acord că ar putea să şi-o facă mai blând, dar unde ar mai fi farmecul? 

Ce ar fi de apreciat la el...hmmm...îmi place părul. :D (îi stă mai bine când nu se dă cu gel). 

Oh, vorbind de păr, TreiSteluţeColorate a renunţat ca fixativ. <3 

În cazul în care nu ştiţi cine e persoana de mai sus, check here . Poate o să mă lase să pun şi poze la un moment dat, ceva gen înainte/după, deşi mă îndoiesc. 

Well, ăsta a fost postul. Scuze pentru întârziere, pur şi simplu n-am avut chef. Eh...pa.